Mărțișorul în calendar dupa Irina Nicolau

Calendarul este un fel de hartă. Hărțile sunt făcute ca să te orientezi în spațiu. Calendarele ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărțile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situația este diferită din cauza sărbătorilor. Ca să înțelegi ce spune îți propun următorul scenariu:

Cândva, un sacerdot a așezat pe o suprafață netedă niște pietre într-o ordine și într-un ritm care însemnau oentru el calendar. După el a venit un astrolog și a așternut peste pietre un calendar desenat pe piele de vițel. Spinările pietrelor au răzbătut prin piele. Sărbătorile nnoi și sărbatorile vechi s-au amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai. Iar sau trecut secolele și, peste desenul de piele, un stronom a întins calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns și pergamentul, iar sărbatorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus. Și aventura continuă. Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanții care măspară timpul tot mai precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar putini le mai înțeleg sensul. Culorile tuturos sarbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Și ca și cum n-ar fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători între culturi. Din 1997, dacă ne luăm dupa postul ProTV, românii vor sărbători ziua îndrăgostiților de Sfântul Valentin. Mai știi? Oricum pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesități mondiale de comunicare și sincronizare. Cu roșu sunt scrise zilele când nu te duci la serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul liber este unul slăbuț, tocmai bun pentru odihnă și divertisment. Simt uneori, dimineațe, cum vin peste mine calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile, calendarele culturale, cele ale evenmentelor istorice, care istorie poate fi a unei natiuni, a unei comunități, a unei familii și chiar a unui individ. Și eu, dimineața, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche, un sfânt creștin. Ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o aniversare sau voi comemora un dezastru...

Cum spuneam, mărțișorul face parte din calendar. De aici toată complicația. Exista specialiști care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, adică a șaptea, a opta, a noua și a zecea socotind din luna martie. În termenii scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt făcut dintr-un timp puternic și bun.

Acum voi ataca problema abrupt, ce e mărțișorul? Mărțișorul este un obiect de recuzită  folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazeazaă pe credințe și practici. Credințele și practicile diferă de la o zonă la alta. Zicala câte bordeie, atâtea obiceie exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie peste grămadp date etnografice din zone și epoci diferite, cărțile falsifică. Principalele noastre surse de inspirație sunt cartea despre Sarbatorile la români de Simion Florea Marian și Vârstele timpului de Ion Ghinoiu.

În sate  sărtbătoarea de 1 martie se numea Mărțișor, Baba Dochia sau Dragobete-cap de primăvară. Mărțișor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioas muceniță Evdochia, serbată de Biserică în această zi și  Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ținea de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiților, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români.